Strâmtoarea Ormuz este cunoscută pe scară largă ca o rută critică pentru transportul petrolului, dar este și o arteră majoră pentru infrastructura digitală globală. Cablurile subacvatice cu fibră optică, care trec prin sau aproape de strâmtoare, transportă o mare parte din traficul de internet ce leagă Asia, Orientul Mijlociu și Europa.

Mai mult, țările Golfului, inclusiv Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, au investit masiv în inteligență artificială și infrastructură digitală în eforturile lor de a-și diversifica economiile în afara sectorului petrolier.

Aceste ambiții depind în mare măsură de cablurile subacvatice, coloana vertebrală a transmiterii globale de date.

Săptămâna trecută, Iranul a avertizat că cablurile submarine din zona Ormuz reprezintă un punct vulnerabil pentru economia digitală a regiunii, ridicând îngrijorări privind posibile atacuri asupra infrastructurii critice.

Ce sunt cablurile submarine și de ce sunt atât de importante?

Cablurile submarine sunt cabluri electrice sau cu fibră optică instalate pe fundul mării pentru a transmite date și energie. Conform Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT), ele transportă circa 99% din traficul global de internet.

De asemenea, acestea asigură legături de telecomunicații și transport de electricitate între țări și sunt esențiale pentru serviciile cloud și comunicațiile online.

Lucrări academice privind infrastructura globală a internetului descriu la rândul lor cablurile submarine ca stratul fizic de bază al internetului modern, sateliții având doar un rol de nișă din cauza capacității limitate.

Deteriorarea acestor cabluri poate duce la scăderea vitezei internetului, la pene de serviciu și la perturbarea activității economice, spun experții din industrie.

„Cablurile avariate duc la încetinirea internetului sau la întreruperi ale conexiunii, la perturbări în comerțul electronic, la întârzieri în tranzacțiile financiare... și la consecințe economice generate de toate aceste perturbări”, a declarat pentru Reuters analista în domeniul geopoliticii și energiei, Masha Kotkin.

Țările din Golf, în special Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, au investit miliarde de dolari în inteligența artificială și infrastructura digitală pentru a-și diversifica economiile. Ambele state au creat companii naționale de IA, care oferă servicii în întreaga regiune — toate dependente de cablurile subacvatice pentru a transfera date cu viteză foarte mare.

Mai multe seturi de date independente și hărți ale operatorilor telecom arată că apele din jurul Strâmtorii Ormuz găzduiesc un grup de sisteme majore de cabluri internaționale, printre care Asia-Africa-Europe 1 (AAE-1), care leagă Asia de Sud-Est de Europa prin Egipt, cu puncte de debarcare în Emiratele Arabe Unite, Oman, Qatar și Arabia Saudită; rețeaua FALCON, care leagă India și Sri Lanka de țările din Golf, Sudan și Egipt, precum și sistemul internațional de cabluri Gulf Bridge, care leagă toate țările din Golf, inclusiv Iranul. Alte rețele sunt în curs de construcție, inclusiv un sistem condus de compania Ooredoo din Qatar.

TeleGeography, care întreține cea mai folosită bază de date globală a cablurilor submarine, identifică multiple sisteme active care trec prin coridorul din Golf și care converg în apropiere de Ormuz înainte de a se ramifica către stațiile de aterizare din Emiratele Arabe Unite, Oman, Qatar și Arabia Saudită.

Sistemele de IA și cloud din Golf depind de aceste legături.

Inițiativele naționale și regionale în domeniul inteligenței artificiale din Golf, inclusiv programe la scară largă în Emirate și Arabia Saudită, sunt dezvoltate în paralel cu infrastructură de tip hyperscale pentru cloud și centre de date, care se bazează pe fluxuri continue de date transfrontaliere transportate în principal prin cabluri submarine cu fibră optică.

Aceste cabluri permit mișcarea unor seturi mari de date, accesul la infrastructura cloud globală și livrarea regională a serviciilor asistate de IA.

Care sunt riscurile?

Deși lungimea totală a cablurilor submarine a crescut considerabil între 2014 și 2025, numărul defecțiunilor a rămas stabil, la aproximativ 150–200 de incidente pe an, potrivit International Cable Protection Committee (ICPC). Sabotajele sponsorizate de state rămân un risc, dar 70–80% dintre defecțiuni sunt cauzate de activități umane accidentale — în principal pescuitul și ancora navelor, spun ICPC și experții.

Alte riscuri includ curenții subacvatici, cutremurele, vulcanii submarini și taifunurile, a declarat Alan Mauldin, director de cercetare la firma de cercetare în domeniul telecomunicațiilor TeleGeography. El a precizat că industria face față acestor riscuri prin îngroparea cablurilor, blindarea acestora și alegerea unor trasee sigure.

Războiul din Iran, aflat acum aproape la două luni, a adus perturbări fără precedent în aprovizionarea globală cu energie și în infrastructura regională, inclusiv lovituri asupra centrelor de date ale Amazon Web Services din Bahrain și Emiratele Arabe Unite. Până acum, cablurile submarine au fost ferite de daune directe.

Există totuși un risc indirect din partea navelor avariate care, din greșeală, pot rupe cabluri prin tragerea ancorelor.

„Într-o situație de operațiuni militare active, riscul de a provoca daune accidentale crește, iar cu cât acest conflict durează mai mult, cu atât este mai mare probabilitatea ca astfel de daune să se producă”, a declarat Kotkin.

Un episod similar a avut loc în 2024, când o navă commercială atacată de rebelii Houthi a derapat în Marea Roșie și a secționat cabluri cu ancora.

Conform TeleGeography, nivelul în care deteriorarea cablurilor ar putea afecta conectivitatea în țările din Golf depinde în mare măsură de gradul în care operatorii de rețea se bazează pe acestea și de alternativele de care dispun.

Alternative limitate, remediu dificil

Repararea cablurilor avariate în zone de conflict reprezintă o provocare distinctă față de protejarea lor. Deși reparația fizică nu este în sine excesiv de complexă, deciziile proprietarilor navelor de reparații și ale asigurătorilor pot fi influențate de riscul de daune din lupte sau de prezența minelor, spun experții.

Permisele pentru a accesa apele teritoriale adaugă un alt strat de dificultate. „Adesea, una dintre cele mai mari probleme legate de efectuarea reparațiilor este faptul că trebuie să obții autorizații pentru a interveni în zonele acvatice unde s-au produs avariile. Uneori, acest proces poate dura mult timp și poate constitui cea mai mare sursă (de probleme)”, a spus Mauldin.

După încheierea unui conflict, jucătorii din industrie se confruntă și cu necesitatea de a reanaliza fundul mării pentru a determina poziții sigure ale cablurilor și pentru a evita navele sau obiectele care s‑ar fi scufundat în timpul ostilităților.

Chiar dacă o eventuală avarie a cablurilor subacvatice nu ar provoca o pierdere completă a conectivității — datorită legăturilor terestre — experții sunt de acord că sistemele satelitare nu sunt o înlocuire fezabilă, pentru că nu pot prelua același volum de trafic și sunt mai costisitoare.

„Nu poți pur și simplu să treci la satelit. Asta nu e o alternativă”, a spus Mauldin, subliniind că sateliții depind de conexiunile cu rețelele terestre și sunt mai potriviți pentru obiecte în mișcare, precum avioanele și navele.

Rețelele în orbită joasă, precum Starlink, sunt „o soluție de nișă, care în acest moment nu este scalabilă pentru milioane de utilizatori”, a adăugat Masha Kotkin.