Pe măsură ce Partidul AK (Partidul Justiției și Dezvoltării) și-a sărbătorit cea de-a 25-a aniversare pe 14 august, un stat turc recunoscător privește în urmă la acest sfert de secol ca la perioada definitorie pentru ascensiunea țării în ierarhia globală.
Ajuns la putere la scurt timp după înființarea sa, partidul a adus o transformare majoră în Türkiye, atât pe plan intern, cât și în ordinea globală.
Guvernul condus de Partidul AK a preluat controlul prin eliminarea centrelor de putere militară și birocratică înrădăcinate, recunoscând diversitatea culturală și socială, redresând economia și consolidând legăturile dintre cetățeni și stat.
Având o înțelegere fermă a afacerilor interne ale țării, partidul și-a putut îndrepta apoi atenția spre formularea și implementarea unei politici externe robuste și pragmatice – una care a condus la rolul tot mai mare a Türkiye la nivel regional și global.
În primii ani, guvernul Partidului AK s-a concentrat pe îmbunătățirea economiei și a statutului internațional, având ca obiective aderarea la Uniunea Europeană și relații mai bune cu vecinii.
În timp, a urmat o deschidere extinsă către Orientul Mijlociu, Balcani, Africa, Caucaz, Asia Centrală și regiuni mai îndepărtate, atât pentru a-și consolida și extinde economia, cât și pentru a-și spori puterea regională.
În centrul acestei transformări stă transferul unei capacități economice sporite, al unei rețele diplomatice în plină expansiune și al unor instrumente de securitate mai independente în arena politicii externe.
Potrivit datelor Băncii Mondiale, PIB-ul Türkiye a crescut de la 236 de miliarde de dolari la 1,6 trilioane de dolari în 2025.
Guvernul Partidului AK a căutat să diversifice relațiile Türkiye fără a rupe legăturile tradiționale occidentale.
Începerea negocierilor de aderare la UE în 2005 a marcat dimensiunea vestică, în timp ce Türkiye a urmărit reducerea tensiunilor cu vecinii, deschiderea către Africa, apropierea economică de țările din Golf și consolidarea legăturilor instituționale cu Asia Centrală.
Cu sprijin public și influența conjuncturii internaționale, președintele Recep Tayyip Erdoğan și aliații săi au pus capăt tutela militare prin amendarea Constituției și a legilor.
În al doilea deceniu de guvernare, Partidul AK a trebuit să facă față revoltelor arabe din Orientul Mijlociu, haosului din Siria, tensiunilor din Mediterana de Est, tentativei de lovitură de stat din 15 iulie, nemulțumirii Occidentului față de autonomia turcă, tensiunilor dintre Rusia și Ucraina și embargoului impus Qatarului.
După acest proces, Ankara s-a orientat către un proces decizional mai centrat pe securitate și independent.
Această independență strategică a caracterizat orientarea politicii externe a Türkiye în ultimii cincisprezece ani. Amendamentul constituțional din 2010, care a spart tutela militară, i-a permis să conducă politica de securitate și externă cu mai multă libertate.
Ascensiunea strategică a Türkiye
Administrația civilă a Partidului AK a consolidat legăturile cu NATO, dezvoltând în același timp relații flexibile cu alte centre de putere, inclusiv Rusia, Asia Centrală, Golful, Asia și Africa.
Odată cu această autonomie, Türkiye și-a consolidat capabilitățile de apărare.
Dacă rata producției interne în industria de apărare era de două procente în 2002, astăzi aceasta depășește 80 la sută și continuă să crească, o realizare extrem de impresionantă.
Tehnologiile turcești pentru drone (UAV), navele de război, vehiculele blindate, sistemele de rachete și capabilitățile de război electronic au ajutat economia turcă și au devenit instrumente de politică externă care au aprofundat relațiile cu Pakistanul, Ucraina, țările din Golf, Africa și Asia Centrală.
Drona Bayraktar și avionul de luptă de generația a 5-a Kaan s-au remarcat la nivel global. Drept urmare a acestor succese, exporturile Türkiye din domeniul apărării și aerospațial au crescut de la 248 de milioane de dolari în 2002 la 10,05 miliarde de dolari în 2025.
Evoluțiile din industria de apărare i-au permis Türkiye să își desfășoare operațiunile militare în mod mai independent, investind totodată agresiv în cercetare și dezvoltare pentru a acoperi deficitul existent.
Puterea militară a Türkiye și-a dovedit eficiența în Libia prin prevenirea unei lovituri de stat militare în 2020. Sprijinul militar turc a ajutat Azerbaidjanul să-și elibereze teritoriurile ocupate în același an.
În ultimele două decenii, Türkiye și-a sporit prezența militară și cooperarea cu numeroase țări, inclusiv Somalia, Qatar, Libia, Pakistan și Azerbaidjan.
Pe 7 august, a lansat o alianță trilaterală de apărare cu Pakistanul – singura putere nucleară din lumea musulmană – și Arabia Saudită, unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume.
Se așteaptă ca și alte țări arabe să se alăture acestei alianțe, marcând o nouă eră a cooperării regionale în materie de securitate și a consolidării păcii.
Guvernele Partidului AK și-au extins activitatea diplomatică și misiunile la nivel global.
Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, rețeaua de reprezentanțe externe a Türkiye a ajuns la 262 de misiuni, transformând-o într-una dintre cele mai mari rețele diplomatice din lume.
De exemplu, în timp ce în 2002 existau doar 12 ambassade în Africa, numărul acestora a crescut la 44 în 2026.
În paralel, volumul schimburilor comerciale dintre Türkiye și Africa a crescut de la aproximativ 3 miliarde de dolari la 36,6 miliarde de dolari în aceeași perioadă, iar Turkish Airlines deservește în prezent 64 de destinații africane.
Türkiye a dezvoltat relații economice și diplomatice puternice cu Balcanii și Asia Centrală.
Cu țările balcanice, Türkiye s-a impus prin crearea Platformei Păcii Balcanice în 2025, pentru a preveni reapariția conflictelor anterioare și a încuraja cooperarea în materie de securitate a frontierelor, energie și transport.
În Asia Centrală, Türkiye a condus evoluția Organizației Statelor Turcice în 2021 din cadrul Consiliului Turcic, instituționalizând relațiile Türkiye cu regiunea.
Între timp, Türkiye și-a îmbunătățit relațiile cu țări arabe majore precum Arabia Saudită și Egipt, după o perioadă dificilă în timpul Primăverii Arabe, revoluția din Siria constituind un câștig geopolitic major în regiune.
Rolul Türkiye în mediere și în diplomația crizelor a atras, de asemenea, atenția globală.
În trecut, Türkiye a mediat între Bosnia și Serbia, Siria și Israel, Iran și SUA, Rusia și Ucraina, Afganistan și Pakistan, Etiopia și Somalia, precum și între diverse facțiuni irakiene.
Cel mai recent, a mediat Inițiativa pentru Cereale la Marea Neagră în timpul războiului dintre Rusia și Ucraina în 2022. Acest lucru a prevenit foametea și dificultățile majore în unele părți ale lumii, demonstrând capacitatea diplomatică a Türkiye.
Puterea moale și diplomația umanitară
Puterea moale și diplomația umanitară sunt, de asemenea, componente importante ale politicii externe turce.
Instituții precum TIKA, Institutul Yunus Emre, Bursele turcești (Türkiye Bursları), Fundația Maarif, AFAD, Semiluna Roșie Turcă și Turkish Airlines au extins legăturile sociale ale Türkiye prin diverse canale.
Potrivit OCDE, Türkiye a furnizat asistență bilaterală brută pentru dezvoltare de aproximativ 7,3 miliarde de dolari în 2024, din care 6,1 miliarde de dolari au reprezentat ajutor umanitar.
TIKA are birouri de coordonare în 61 de țări, dintre care 22 în Africa.
Școlile turcești Maarif educă mii de elevi în străinătate, iar un număr semnificativ dintre aceștia primesc burse pentru a studia în Türkiye.
În plus, economia, energia și conectivitatea formează baza materială a influenței diplomatice turce.
Exporturile Türkiye au crescut de la aproximativ 36 de miliarde de dolari în 2002 la 273 de miliarde de dolari în 2025, marcând o realizare majoră.
Gazoducte și conducte precum TANAP, TurkStream, Baku-Tbilisi-Ceyhan, Kirkuk-Yumurtalik și Baku-Tbilisi-Kars au consolidat poziția de tranzit a Türkiye între Europa, Caucaz, Orientul Mijlociu și Asia Centrală.
Dincolo de Strâmtoarea Ormuz
Închiderea Strâmtorii Ormuz în timpul războiului dintre Iran și SUA a sporit nevoia statelor arabe pentru o conectivitate prin Türkiye, după cum se poate observa în proiectele rutiere, feroviare și de conducte.
Atât țările din Golf, cât și Irakul doresc să aibă acces către Vest prin intermediul Türkiye, care salută această nouă tendință de cooperare.
Descoperirea de gaze naturale în Marea Neagră a reprezentat un câștig considerabil pentru Türkiye începând din 2020.
Recent, politica externă a Türkiye a devenit mult mai activă în cadrul organizațiilor internaționale pentru a influența agendele regionale și globale.
Rolul său activ în platforme precum G20, NATO, Organizația Cooperării Islamice, D-8 și Organizația Statelor Turcice; evoluția Forumului Diplomației de la Antalya într-un forum internațional; și inițiativele de mediere din cadrul ONU și OSCE sunt exemple în acest sens.
Cu toate acestea, capacitatea de a stabili agenda nu garantează un rezultat pozitiv, deoarece Türkiye se concentrează pe construirea consensului prin angajarea simultană cu actori diverși și, uneori, aflați în conflict.
În concluzie, influența internațională în creștere a Türkiye pe parcursul sfertului de secol de guvernare a Partidului AK trebuie atribuită capacității sale de a combina diplomația activă cu o abordare de tip „câștig-câștig” (win-win), susținută de o economie puternică, o industrie de apărare performantă, comerț, ajutor umanitar, energie, transport și parteneriate strategice.
Türkiye a putut să-și asume riscuri în Libia și Karabah atunci când cauza a fost dreaptă.
Prețuind instituțiile internaționale, dreptul și cooperarea, Türkiye acordă o importanță deosebită păcii regionale și globale.
De la Balcani la Africa, de la Marea Neagră până în Asia Centrală și Orientul Mijlociu, Türkiye este un actor cheie de care trebuie să se țină seama în numeroase domenii.
Experiența instituțională, rețeaua diplomatică și capacitatea tehnologică acumulate în ultimii 25 de ani au pregătit Türkiye pentru un rol global mai amplu.
Sustenabilitatea acestui parcurs va depinde de consolidarea rezilienței economice și de reducerea dependenței de energie și de tehnologii avansate în viitor.
