Una dintre temele asupra căreia instituțiile relevante din Türkiye au concentrat cea mai mare parte a eforturilor în ultima perioadă este, fără îndoială, Irakul… Foaia de parcurs elaborată de delegațiile celor două țări în domenii fundamentale precum politica, armata și economia a prins contur în ultimele zile, odată cu semnarea acordurilor la cel mai înalt nivel.

Deși la masa negocierilor sunt abordate diverse subiecte, nu este un secret că energia va fi motorul acestui proces. Declarațiile venite atât din Ankara, cât și din Bagdad indică faptul că procesul va avansa pe baza unor teme extrem de actuale și critice, precum petrolul, conductele și aprovizionarea cu energie.

Irakul a intrat într-o nouă fază a politicii sale externe

Feyzullah Tuna Aygün, coordonatorul programului de studii privind Irakul al ORSAM, subliniază că, odată cu anumite evoluții din ultimii ani, guvernul de la Bagdad a început să se elibereze de obstacolele care îi limitau acțiunile în politica externă.

„Calea Dezvoltării” reprezintă principalul punct de sprijin al Irakului, care urmărește o colaborare mai strânsă cu actorii regionali. Pentru ca acest proiect și celelalte teme aflate în discuție să poată fi puse în practică, nu pare foarte probabil ca Irakul să poată acționa de unul singur. Potrivit lui Aygün, Türkiye, una dintre cele mai importante puteri din regiune, intervine tocmai în acest context.

„Pașii comuni Türkiye-Irak vor influența o arie foarte largă”

Aygün deschide aici o paranteză importantă. De exemplu, până nu demult, mass-media din Irak publica știri false de genul „Türkiye ne va tăia apa. În 48 de ore vom rămâne fără apă”. El precizează, desigur, că astfel de materiale au fost plasate de cei care voiau să saboteze o posibilă evoluție pozitivă între Ankara și Bagdad.

Cu toate acestea, el subliniază că, odată cu desfășurarea discuțiilor între delegații și, în cele din urmă, odată cu instaurarea încrederii între lideri, toate aceste aspecte au fost rapid lăsate în urmă. Adăugând că una dintre cele mai importante teme de pe ordinea de zi este vânzarea de petrol din nordul Irakului, el continuă:

„Irakul vinde, în principal, petrolul extras din zăcămintele din sud. Înainte de izbucnirea războiului dintre SUA, Israel și Iran, se vindeau de aici 4,5 milioane de barili de petrol pe zi. Cu toate acestea, odată cu războiul, s-au înregistrat scăderi semnificative. O cifră importantă precum 4,5 milioane de barili pe zi a scăzut la un nivel de 30 de milioane de barili pe lună.”

Această informație trebuie analizată împreună cu dimensiunea financiară a procesului. 90% din veniturile Irakului provin din vânzările de petrol. Problema de aici afectează în mod direct trezoreria și, de fapt, tot ceea ce se întâmplă în țară. Criza este profundă, deoarece, în absența vânzărilor de petrol, Irakul nu dispune de o altă sursă de venit care să poată constitui o alternativă.

Türkiye intervine în acest context. Ea dorește să creeze condițiile necesare pentru ca conducta din nordul Irakului să redevină atractivă. De fapt, această conductă permite repunerea în funcțiune a unei conducte care va lega sudul Irakului de nordul țării. Dacă planul se va concretiza, Irakul va putea vinde petrolul din câmpurile din sudul țării și prin nord. Conform surselor publice, vânzările din nord, limitate în prezent la 10%, ar putea astfel să crească până la 50%. Acest lucru ar însemna un câștig extrem de valoros pentru trezoreria irakiană.”

O cale de ieșire pentru petrolul blocat în Ormuz

Am menționat la început că apropierea dintre Türkiye și Irak va influența pozitiv o zonă mult mai largă decât cele două state. Aygün deschide pentru aceasta o altă paranteză. El amintește că petrolul distribuit din țările din Golf către lume a rămas blocat în Strâmtoarea Ormuz din cauza războiului.

În plus, chiar dacă situația din Ormuz s-ar îmbunătăți, rămâne un mare semn de întrebare dacă vechiul sistem va mai rămâne neschimbat. Atât Iranul, cât și Statele Unite menționează frecvent că ar putea percepe taxe pentru tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz.

Aygün explică că dezvoltarea infrastructurii existente în Irak, modernizarea acesteia și, în cele din urmă, transformarea ei într-un model funcțional, cu sprijinul Türkiye, vor avea un impact direct asupra regiunii Golfului.

„Petrolul din Orientul Mijlociu și din Golf blocat în Ormuz ar putea fi redirecționat spre regiuni diferite prin conductele care ar trece prin Irak.”

„Am vorbit despre importanța crucială a Türkiye pentru conductele din Irak. Totuși, procesul nu se limitează la aceasta. După cum se știe, exista și o conductă prin care petrolul brut din câmpurile petroliere din Kirkuk, Irak, era transportat prin Siria până la portul Banyas de la Marea Mediterană. Această conductă energetică a fost avariată în timpul ocupației americane din 2003 și a rămas închisă o lungă perioadă de timp. Acum se discută despre repunerea în funcțiune a acestei conducte. Se vorbește despre faptul că ar putea fi refăcută în urma unor lucrări care vor dura 30 de luni.

Desigur, și aici Türkiye va avea un rol de jucat. Se așteaptă ca Ankara, ale cărei relații cu autoritățile din Irak și Siria au evoluat către o altă dimensiune, să joace un rol activ și în acest proces.

Motivul fundamental pentru care arhitectura economică și energetică a regiunii a funcționat a fost faptul că Strâmtoarea Ormuz era deschisă și putea fi utilizată într-un fel sau altul de către toată lumea. Acum, această situație a dispărut. Cea mai mare piesă a puzzle-ului a fost afectată. Din acest motiv, o rută alternativă are o importanță vitală. Iată că acest nou proces pe care Türkiye dorește să-l construiască împreună cu Irakul va fi una dintre cele mai importante pietre de temelie ale reamenajării despre care vorbim.”