Războiul lansat de SUA și Israel împotriva Iranului și închiderea Strâmtorii Ormuz au cauzat cea mai mare perturbare a aprovizionării cu petrol înregistrată până acum, în termeni de pierdere zilnică de producție.
Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a declarat marți că actuala criză este cea mai gravă perturbare energetică cu care s‑a confruntat lumea, combinată cu ultima etapă a crizei gazelor din Europa cauzate de războiul Rusia‑Ucraina din 2022.
Amplitudinea perturbării a readus în discuție comparațiile cu șocurile energetice din trecut, de la embargoul petrolier arab din 1973 la Revoluția iraniană din 1979 și Războiul din Golf din 1991.
În 1973, producătorii arabi, conduși de Arabia Saudită, au impus un embargo petrolier țărilor occidentale care susțineau Israelul în războiul cu Egiptul.
Cu ce se deosebește actuala criză?
Spre deosebire de crizele anterioare, războiul cu Iranul a lovit simultan aprovizionările cu țiței, gaze naturale, combustibili rafinați și îngrășăminte, expunând noi vulnerabilități create de decenii de cerere în creștere, legături comerciale globale mai strânse și rolul extins al Orientului Mijlociu ca furnizor de combustibili finalizați.
Pierderea maximă de aprovizionare din actuala criză se situează la peste 12 milioane de barili pe zi (bpz), a spus AIE la începutul acestei luni. Aceasta echivalează cu 11,5% din cererea mondială de petrol, care anul acesta se așteaptă să medieze în jur de 104,3 milioane bpz.
Pierderea zilnică efectivă este mai mare decât pierderile maxime anterioare de 4,5 milioane bpz în timpul embargoului petrolier arab din 1973 și de 5,6 milioane bpz în timpul Revoluției iraniene din 1979 luate împreună, a declarat AIE. Este, de asemenea, mai mare decât pierderile maxime estimate de 4,3 milioane bpz în timpul Războiului din Golf din 1991, a adăugat agenția.
Războiul cu Iranul a declanșat, de asemenea, oprirea a aproximativ o cincime din producția mondială de gaz natural lichefiat (GNL) din Qatar.
Lumea consumă mult mai mult gaz decât în timpul șocurilor petroliere din anii 1970 și 1990. În timpul embargoului petrolier arab și al Revoluției iraniene, industria GNL era la început, iar Qatar a exportat pentru prima dată GNL abia în 1996.
Perturbările actuale se extind dincolo de piața petrolului și a gazelor naturale, afectând și piețele de combustibili.
Cât de grave sunt aceste perturbări?
Războiul SUA‑Israel împotriva Iranului a perturbat producția și exporturile de combustibil cu milioane de barili pe zi din rafinăriile din Golf, declanșând penurii de combustibil pentru aviație și motorină. Rafinării uriașe construite în Golf în ultimele decenii sunt esențiale pentru aprovizionarea globală cu combustibili.
Pe baza acestei abordări, conflictul actual a durat 52 de zile și a scos aproximativ 624 de milioane de barili de pe piață, presupunând o pierdere de 12 milioane de barili pe zi pe perioada respectivă, potrivit Reuters.
Chiar dacă s‑ar încheia rapid un acord de pace, perturbările aprovizionării sunt de așteptat să continue luni de zile și, în cazul gazelor, ani de zile, ceea ce va ridica semnificativ impactul cumulativ final.
AIE afirmă că Revoluția iraniană din 1979 a condus la o pierdere maximă de 5,6 milioane bpz, mai mică ca amploare decât perturbarea actuală. Revoluția, însă, a generat o pierdere cumulativă mai mare, potrivit Reuters.
Potrivit Departamentului de Energie al SUA, revoluția a cauzat o scădere medie de 3,9 milioane bpz în producția de țiței a Iranului între 1978 și 1981, o pierdere de aproximativ 4,27 miliarde de barili în trei ani, deși SUA susțin că o mare parte din această pierdere a fost compensată de vecinii Iranului din Golf.
